Introducere si un fel de cuprins

NU...
                        NU MERITA SĂ...*
            NU MERITĂ SĂ VĂ OBOSIŢI CITIND...**
      NU MERITĂ SĂ VĂ OBOSIŢI CITIND SCENARIUL DACĂ...***
   NU MERITĂ SĂ VĂ OBOSIŢI CITIND SCENARIUL DACĂ NU VĂ INCITĂ PREZENTAREA DE MAI JOS. PE CUVÂNT.


      În timp ce îl torturează pe unul din liderii mişcării de rezistenţă, aşteptând ca drogul să-şi facă efectul,
  agentul lumii virtuale denumite Matrix are un acces de intimitate cu victima sa, mărturisindu-i că abia aşteaptă
  să  lichideze nucleul răzvrătiţilor pentru a scăpa de orice contact cu specia noastră. „Am creat la început o
  lume perfectă, în care oamenii aveau tot ce le trebuia ca nimeni să nu sufere şi toţi să fie fericiţi...” – spune
  agentul.  „A fost un dezastru. S-au pierdut „recolte” întregi! Atunci ne-am gândit să reconstituim societatea
  sfârşitului de secol XX, apogeul civilizaţiei voastre. Aşa a apărut Matrixul.”
      Am fost de multe ori surprins de lipsa de imaginaţie de care dau dovadă unele filme de anticipaţie (nu        
   este cazul celui menţionat mai sus): deşi colonizează alte planete şi beneficiază de uluitoare miracole ale 
   ştiintei, fundamental, omul viitorului se confruntă cu aceleaşi probleme ca astăzi, are aceeasi mentalitate. Este
   adevarat că evoluţia spirituală  a omenirii este mult mai lenta decât cea materială: şi azi, în era internetului şi
   a satelitilor, există crime savârşite pentru bani, putere, exista sărăcie şi nefericire, exact ca in urma cu
   2000,4000 de ani... Şi totuşi, s-au schimbat atât de multe chiar şi in modul nostru de a percepe lumea!  
   Prosperitatea şi experienţele istoriei ne-au transformat fără să vrem: democraţia, libertatea individuală,
   diversitatea lumii moderne sunt realităţi la care strămoşii noştri de acum câteva sute de ani cu greu ar fi putut
   sa viseze.
      Ce se va întâmpla oare peste 50-100 de ani, când este de presupus că, in lipsa unui scenariu catastrofic gen
    război atomic, molimă devastatoare sau invazie extraterestră neprietenoasă, omenirea va scăpa de probleme
    materiale, peste 99% din activităţile productive fiind realizate de roboţi? Ce se va întâmpla atunci când
    nevoile materiale primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă) vor fi asigurate aproape automat si gratuit?  Ce
    vor face oamenii în timpul lor liber după o zi sau două de muncă pe săptămână? Cum va face faţă omenirea
    dispariţiei conceptului de „muncă”? Se va plictisi oare şi va apela la criogenie, cum prevede Arthur C.
    Clark? Sa aibă oare dreptate agentul din „The Matrix”: într-o societate perfectă o să crăpăm de prea mult
    bine?...
       La dracu’! Am supravieţuit noi la altele şi mai şi! O s-o scoatem la capăt cumva!
       Probabil că, aflându-ne într-o continuă vacanţă, vom inventa distracţii, vom călători... O parte din oameni
     vor apela, de exemplu, la un mijloc ingenios de a se distra, anticipat parţial de Alvin Toffler in „Şocul
     viitorului”: interpretarea unor „roluri” nu pe scena vreunui teatru sau pe platoul de filmare ci în viaţa de
     toate zilele. Una din caracteristicile unei minţi sănătoase - afirma reputatul futurolog - este deosebirea
     realităţii de iluzie....
       Din motive obiective, în 2049, acest lucru va fi cam dificil...

    ----------------------------------------
      *    Aveţi grijă să nu vă plictisiţi!
    **    V-am avertizat!
   ***   Bine, văd că perseveraţi! Eu am încercat să vă scutesc să citiţi întregul titlu al introducerii....



În loc de cuprins:


Prolog (nevoia de senzaţional autentic; medii simulate primitive, evoluate şi superevoluate)
                                                                                                                                                                 
Partea I  (2049)

  1. Decepţionanta realitate virtuală  („Un baiat şi câinele sau” vă spune ceva?)
  2. Jogging şi sex  (generic pe muzica Roxette: „Do You Get Excited?”)
  3. Dimineaţă domestică  (tristeţea raţei-robot; „Deep Ocean vă prezintă Fosa Mariannelor”; „one big happy family”; Mr. Samuel – ex-spionul senil)
  4. Şcoala viitorului  (istoria învăţământului: lagărul socialist; logică şi sociologie)
  5. Consiliere psihologică  (profesorul îndrăgostit; o prezentare porno; o mamă disperată; rolul colegei)
  6. Oraşul viitorului  (la cumpărături: vânzătorul prefăcut; avertizoare de compatibilitate; cinematograful modern: cinefili gurmanzi şi sex la balcon)
  7. O vizită  (Hobbes; telekinezie; paseiştii mişcării puritane; homosexualul păcătos; ajutor la masturbare)
  8. Istorie şi sociologie  (Eona – instructor de înot; Eona şi Dan la karting; cursul profesorului Willis despre nevoia de senzaţional şi „rolurile” sociale; rebela fără cauză din intersecţie; Nepalul încalcă tratatul antimonopol)
  9. Istorie şi sociologie – continuare  (cacealma în Haiti; „atentatul”; revoluţia din 2014 şi efectele ei – conservatorii, „mişcarea plăcerii” şi agenţii secreţi; o orgie oarecare; meditaţie târzie)
  10. Adventure Team LTD  (coordonatorul ţăcănit şi fanteziile banale ale Eonei)
Partea a II-a (Almodovar)

  1. Călătoria întreruptă  (aventurierul grizonant şi un love story al viitorului; falşii poliţişti, puştiul independent şi fraierii)
  2. Almodovar – ev mediu imaginar (ritualuri, vecini şi călăreţi cruzi)
  3. Educaţia  (îndoctrinare perversă – I; pedepse corporale şi o prietenie aparent sinceră; flash-back: Oficiul de cazare – nebuni sunt la tot pasul)
  4. Ritual sexual  (îndoctrinare perversă – II; dezvirginarea)
  5. Petrecere frumoasă în ospiciu!  (dragii de părinţi; gardianul pretenţios; flash-back: Adventure Team; reeducarea – un psihiatru cu metodă)
  6. „Omul nou”  (îndoctrinare perversă – III; planuri de căsătorie şi răutate maximă: „cu rochia ce-aţi avut?”)
  7. „Omul nou” imperfect  (nunta; legenda subversivă din bibliotecă – bătrânul ahtiat după lectură; conversaţie spumoasă; răzbunarea prietenei; accese de conştiinţă; condamnare în procedură de urgenţă cu posibilitate de contestaţie post-mortem)
  8. Execuţii şi evadări  (o execuţie ireproşabilă; puştiul independent dar şi fără cap; dezamăgirea Marelui Şaman; Consiliu de administraţie la Adventure Team – fragment)
  9. Marginalii  (salvare în aven – Tristous şi războiul de gherilă; ursuleţul bondoc şi natura sălbatică; rebelii – istoria supravieţuirii în libertate; dragoste în libertate şi filosofia iubirii)
  10. Atacul  (tristeţea lui Tristous; întrebări fără răspuns; lecţia lui Tristous; atacul „Cetăţii care visează”; ultima întâlnire cu Tristous; minunea din Almodovar)
 Epilog  (final Deep Ocean; logodnica puştiului independent şi fără cap; Eona, mămică; Adventure Team CO – legenda)




din PROLOG:

                      
         Înaintăm prin Univers către un punct care începe în curând să semene cu Planeta Albastră. Pătrundem
      în atmosfera Pământului şi coborâm cu viteză constantă până la imaginea panoramică a unui oraş
      impunător, când viteza începe să scadă, pentru ca în scurt timp camera să se oprească.
        Textul povestitorului începe atunci când recunoaştem planeta spre care ne îndreptăm:

      (...)   „În ceea ce priveşte surogatul care s-a dezvoltat, totul a început din primii ani ai secolului, când  s-au
    înfiinţat cele mai primitive medii simulate, tinzând să redea diverse realităţi, mai ales trecute, în care
    vizitatorul devenea de regula personaj colectiv, neavând mare lucru de făcut.
   Au urmat mediile mai implicante, vizitatorul-personaj având roluri precise, palpitante şi uneori
   aproape riscante. În aceste „jocuri” a căror perioadă de glorie cuprinde primele trei decenii ale
   noului secol şi mileniu, riscurile sunt neînsemnate, asumate prin contract până în cele mai mici detalii.
   Criticii şi totodată novatorii acestor distracţii s-au întrebat, pe bună dreptate, ce farmec mai are un
    lucru dacă ştii dinainte cum şi când se va petrece.”

         Şedinţă parlamentară, votare. Bucurie în diverse cercuri la urmărirea, în direct, a rezultatului votului.
    Manifestaţie de bucurie pe străzi. Diverse secvenţe din filme („Pe aripile vântului” etc.) şi secvenţe istorice
    transpuse cât se poate de realist în experienţe simulate, precum si enclave sociale. Surprindem lucrul într-o
   astfel de companie, studierea clienţilor prin diverse mijloace, unele de-a dreptul ştiinţifico-fantastice.
   Traveling într-o agenţie de experienţe simulate apoi ieşirea pe uşa principală a clădirii şi înălţarea camerei
   astfel încât să vedem firma – imensă – aşezată pe un zgârie-nori: „ADVENTURE  TEAM
  „Astfel, în urmă cu mai bine de un deceniu, favorizate şi de căderea barierelor legislative, au apărut şi
   prosperat „jocurile de simulare reale”, sintagmă ce conţine o contradicţie în termeni – susţin unii, o
   strălucită redare a esenţei – spun alţii. Este vorba, în fapt, de extinderea vechiului joc în   sensul
   împuternicirii companiei organizatoare de a-ţi pregăti distracţia cum crede ea de cuviinţă, în anumite
   limite specificate ori cu anumite excepţii (de exemplu, cu condiţia de a mai fi în viaţă la capătul
   experienţei) sau chiar fără nici o excepţie, lăsându-i pe ei să-ţi extragă din minte dorinţa secretă,
   neştiută nici de tine, şi care odată împlinită îţi va provoca o imensă satisfacţie, poate chiar ceea ce se
   numeşte fericire, justificând astfel preţul exorbitant cerut de companie.
   Aici începe, aşadar, povestea noastră.”

  Întunecare,
  apoi apare scris cu roşu:


  2049
 ADVENTURE  TEAM  LTD

           

Coordonatorul tacanit si fanteziile banale ale Eonei

        Într-un birou spaţios, Eona ascultă sfârşitul prezentării făcută de consilier, înainte ca acesta să se ridice şi
    să părăsească încăperea:
       - ...Coordonatorul Lagărului de la Almodovar v-a văzut în rolurile din Ponson du Terrail şi Eco şi i-aţi
    plăcut foarte mult. Sper şi vă doresc să-i menţineţi aceeaşi impresie bună... (zâmbeşte puţin încurcat, jenat)
   Ştiţi, dumnealui este un geniu, un om absolut indispensabil compartimentului nostru, dar a avut multe
   dezamăgiri în ultima vreme şi... în sfârşit... mă duc să-l chem...
         Eona rămâne singură în cameră (cadru lung, spectatorul aproape se plictiseşte).
        În cele din urmă, pe uşă intră o namilă de om (un „Milon”, dacă tot am pomenit de creatorul lui
    Rocambole) care emană amabilitate şi blândeţe (îi sărută mâna Eonei):
        - Bonjour, mademoiselle. Încântat să vă cunosc, în sfârşit, în carne şi oase... Ştiţi că am plâns când aţi ars
    pe rug?!... Şi Adso a fost minunat...
        - Da, aveţi dreptate, unele momente au ieşit bine de tot...
        - Cu ce vă pot ajuta? se instalează el comod pe fotoliu, luând o bomboană din vasul aflat pe măsuţa din
    apropiere, vas pe care-l împinge elegant către Eona, invitând-o prin gest să intre în atmosfera colocvială. Ce
    doriţi, de fapt?
         - În primul rând, vreau mai multă teroare, ceea ce am trăit până acum nu a fost suficient, vreau o teroare
    generalizată, omniprezentă...
         - Aşa... – aprobă bucuros „Milon”.
         - Nu neapărat să păţesc ceva, fizic, dar să existe permanent teama că ceva îngrozitor se poate petrece
    (interlocutorul ei este entuziasmat)... sexul să fie ceva forţat sau un fel de refugiu, niciodată prea sigur,
    interzis sau, dimpotrivă, impus într-un anumit fel de credinţă, de religie...
         Aproape în culmea fericirii, psihologul–coordonator:
         - Aşa, vă ascult... mai departe? întreabă el fâţâindu-se în scaun ca un copil.
         - ...Şi, într-o aventură pe care nu vreau s-o ştiu dinainte, să întâlnesc un băiat de vreo 20 de ani, cu care
    s-o scoatem la capăt, să mă satisfacă şi, dacă se poate, să ne îndrăgostim unul de celălalt, eventual să ne şi
    potrivim pentru a putea rămâne împreună şi după...
         În timp ce Eona îşi rezumă fantezia, entuziasmul coordonatorului se stinge treptat, din zâmbetul său
    rămânând doar o schiţă sumară a bucuriei de dinainte:
        - Cum să fie... băiatul?
        - Ăăă... nu ştiu, nu sunt sigură... Ar putea să fie blond, cu ochii negri, păr lung... Deşi eu mai am şi o altă
    fantezie. Este vorba despre un tip pe care l-am întâlnit într-o seară în care făceam jogging... Nu ne-am
    vorbit deloc, de teamă să nu stricăm momentul...
        - Drăguţ?
        Psihologul-coordonator este serios... poate prea serios.
        - Da, desigur.
        - Poate să aibă şi ceva „preferinţe speciale”?
        - Ăăă... sigur, dar nu prea dese şi... nu foarte speciale, ştiţi, eu sunt puţin romantică, de exemplu nu mă
     omor după sado-masochism... Nu spun că nu accept lucrurile mai deosebite, dar...
        Coordonatorul întoarce capul, dezgustat, imitând-o:
        -„Sunt puţin romantică”... (se ridică furios) Eşti o banalitate, idioato, asta eşti! (scuipă) Nu valorezi nici
    cât asta, auzi? Mă scârbeşti la culme, proasto! Nu eşti decât o exponentă a gloatei de imbecili care
    populează planeta...
         Eona a rămas încremenită, uluită într-atât de transformarea ce a avut loc încât nu este în stare nici să se
    teamă că namila de psihopat din faţa ei ar putea să-şi piardă definitiv controlul şi s-o plesnească pentru că 
    l-a făcut să-şi piardă timpul cu ea.
         Pe uşă năvălesc doi paznici care îl invită pe nebun să părăsească încăperea, ceea ce acesta chiar face
    după ce mai aruncă o privire criminală spre Eona. Consilierul închide uşa:
        -Sunt dezolat! Ne cerem scuze. Veţi discuta cu mine... Am auzit tot ce i-aţi spus, nu e nevoie să
    repetaţi... Un moment...
        Iese, iar după 20 de secunde se întoarce cu un set de hârtii, se aşează şi începe să scotocească printre
    ele, uitându-se din când în când şi pe calculatorul miniatural al fotoliului:
        - O să vă rog să aveţi răbdare cu mine... Ştiţi şi dumneavoastra că acolo unde nu e prea mult talent
    trebuie să fie foarte multă muncă... Pe de altă parte însă, după cum aţi observat, talentul poate fi şi
    periculos... Vom începe cu o secvenţă care să confere o oarecare simetrie...
        - Ce am văzut a fost doar un rol? îl întrerupe Eona, uitând (probabil datorită şocului) că răspunsul nu e
    obligatoriu să fie sincer.
         Consilierul o priveşte cu reproş:
         - Vă rog, chiar credeţi că totul poate fi trucat? (cadru lung, retoric)
         În plan general, clădirea „Adventure Team”.